LA TARMUL MARII
·
V –am intalnit abia tarziu, pe malul stancos ;
Pareati batrani ca si marea, iar fumul pipelor,
Se inalta catre cer, desenand amintirea departarilor.
Povesteati rar, de parca orizontul inca aprins
S –ar fi chinuit sa descifreze graiul vostru,
Care trebuie ca semana cu mugetul marii,
De vreme ce doar ea, adunata langa voi,
Se linistise ascultandu –l…
Ma apropiam incet,
Dar simteam cum tot apropiindu-ma,
Departarea dintre mine si voi se largea;
Si stiam ca noaptea se framanta greoaie
Deasupra voastra,
Si ceasurile ei prelungi,
Ajungeau uneori la crestetul vostru,
Troienit intre praguri de timp.
Candva, tarziu,
Cufundat in adancuri,
Am simtit din nou fumul pipelor,
Care parca dansa prin abisul de cristal,
Rasturnandu –se spre un cer care existase demult.
V –am intins atunci bratele goale
Si, cautand sa ma descatusez de mine, aproape ca v –am auzit
Inganand cantecul odihnitor al departarilor,
Spre care pluteati, odata cu vantul,
Odata cu marea,
Odata cu visele ce se desprindeau
Din adancul ochilor vostri umezi si tristi, In necuprins…
